OLED, AMOLED, POLED sau QLED. Detalii, avantaje si dezavantaje.

Ecranele OLED sunt din ce în ce mai comune în dispozitivele moderne, precum telefoanele mobile, tabletele, ceasurile inteligente, laptopurile și televizoarele. Acestea sunt disponibile atât pe dispozitivele de top, cât și pe cele din clasa de buget. Cu toate acestea, există diferențe semnificative între tipurile de ecrane utilizate, cum ar fi OLED, AMOLED sau POLED, care depind de dispozitivul folosit.

Ecranele OLED sunt apreciate pentru capacitatea lor de a afișa negru intens, contrast ridicat, timp de răspuns redus și luminozitate impresionantă. Cu toate acestea, BURN-IN-ul poate fi un dezavantaj al acestor ecrane și poate afecta calitatea afișajului pe termen lung. În general, ecranele OLED reprezintă o îmbunătățire semnificativă față de tehnologia de afișare anterioară și sunt populare în rândul utilizatorilor datorită performanței lor excelente.

Scopul acestui ghid este de a oferi o înțelegere mai bună a diferențelor dintre diversele tipuri de ecrane OLED și de a ajuta utilizatorii să ia o decizie informată atunci când își achiziționează un dispozitiv. Acesta oferă o comparație între tehnologia OLED și AMOLED și descrie avantajele și dezavantajele acestora pentru a ajuta utilizatorii să aleagă cel mai potrivit dispozitiv pentru nevoile lor.

Toate cele trei tehnologii de ecran sunt bazate pe diode electroluminiscente organice (OLED). Aceste diode emit lumina atunci cand sunt activate de un curent electric. Diferenta dintre cele trei tehnologii de ecran consta in modul in care diodele OLED sunt organizate.

Ecranele OLED sunt alcatuite din diode OLED individuale, care sunt dispuse intr-o matrice pentru a forma ecranul. In timp ce ecranele OLED sunt eficiente energetic si ofera culori vibrante, acestea pot avea probleme cu arderea pixelilor si viata scurta a ecranului.

AMOLED (Active Matrix OLED) este o tehnologie de ecran OLED mai avansata, in care fiecare dioda OLED este controlata individual prin intermediul unui transistor, ceea ce imbunatateste performanta si eficienta energetica. De asemenea, aceasta tehnologie este mai rezistenta la arderea pixelilor si are o durata de viata mai lunga decat ecranele OLED.

POLED (Plastic OLED) este o varianta a tehnologiei OLED in care diodele OLED sunt produse pe o substrat de plastic, ceea ce permite ecranelor POLED sa fie mai subtiri si mai flexibile decat celelalte doua tehnologii. De asemenea, aceasta tehnologie poate oferi culori mai precise si mai vibrante decat ecranele OLED si AMOLED.

In general, toate cele trei tehnologii de ecran sunt capabile sa ofere culori vibrante si negru intens, dar exista diferente semnificative intre ele in ceea ce priveste performanta, eficienta energetica, durata de viata si flexibilitate.

Care sunt principiile de bază ale tehnologiei OLED?

Înainte de a ne concentra asupra diferențelor dintre tipurile de ecrane OLED, să ne uităm la similitudinile dintre acestea. Fiecare tip de ecran OLED utilizează aceeași tehnologie fundamentală. Vom analiza componentele de bază ale unui ecran OLED și avantajele lor.

• Ecranele cu contrast infinit

Ecranele OLED sunt alcătuite din milioane de diode pe bază de carbon, de unde și numele de Organic Light-Emitting Diode. Aceste diode sunt o combinație de emițătoare de culoare roșie, verde și albastră, care pot fi aranjate în mai multe moduri. Atunci când este aplicat un curent electric, este emisă lumină. Deoarece fiecare pixel gestionează lumina și culoarea sa, ecranele OLED nu au nevoie de o sursă de lumină separată.

Lipsa sursei de lumină înseamnă că ecranele OLED oferă un „contrast infinit”. Contrastul este măsurat prin compararea celei mai luminoase părți a ecranului cu cea mai întunecată parte, iar datorită faptului că un ecran OLED poate atinge niveluri de negru de 0 nits, există o diferență infinită între cele mai întunecate și cele mai luminoase puncte de pe ecran, astfel încât raportul de contrast este infinit. Contrastul îmbunătățit face conținutul afișat pe ecran să fie mai viu și face ca luminozitatea accentelor luminoase să arate mai impresionantă. Acest lucru înseamnă și că ecranele OLED pot atinge o luminozitate mai mare decât cele mai bune ecrane IPS LCD.

• Culori vibrante

Ecranele OLED pot afișa mai multe culori cu o precizie mai mare decât echivalenții lor cu tehnologie LCD. Aceasta este o caracteristică excelentă pentru fotografi și videografi care utilizează telefoanele lor pentru a pre-vizualiza, edita și crea conținut.

• Timp de răspuns instantaneu

Ecranele OLED au timpi de răspuns ai pixelilor aproape instantanei. Ecranele LCD mai vechi au adesea timpi de răspuns mai mici deoarece trebuie să schimbe fizic orientarea cristalului lichid pentru a schimba culorile, ceea ce necesită timp. Un ecran OLED activează sau dezactivează un subpixel cu o sarcină electrică, oferindu-le un timp de răspuns al pixelului mai rapid.

• Ecrane subțiri, dar fragile

Omisia sursei de lumină separată și utilizarea unui număr mai mic de componente fac ca ecranele OLED să fie mai subțiri decât cele LCD, ceea ce le face mai versatile în aplicațiile lor. Aceasta înseamnă că acestea sunt mai fragile și mai predispuse la deteriorare în situații de impact sau de stres ridicat. Inginerii combat aceasta prin utilizarea de tehnologii precum sticla Gorilla și cadre metalice robuste. Strategiile de atenuare a acestor probleme cresc costul ecranelor OLED.

• Ecrane transparente

Ecranele OLED pot fi, de asemenea, transparente, în funcție de materialele utilizate. Ecranele transparente sunt utile pentru cititoarele de amprente integrate în ecran și camerele integrate în ecran, ceea ce permite producătorilor să proiecteze smartphone-uri cu mai puține și mai mici rame, decupaje și tăieturi ale ecranului. Atunci când aceste decupaje și tăieturi sunt necesare, ecranele OLED au o luminozitate mai uniformă în jurul acestora în comparație cu ecranele LCD, unde sursa de lumină trebuie să străbată decupajul, iar lucrurile devin puțin mai complicate.

• Consum redus de energie

Deoarece un ecran OLED nu necesită o sursă de lumină separată, culoarea neagră este produsă prin oprirea pixelilor, rezultând negru intens și consistent. Acest lucru permite producătorilor să implementeze funcții precum afișajul permanent (always-on display) fără a afecta durata de viață a bateriei dispozitivului. Cu toate acestea, un ecran OLED utilizează, de obicei, mai multă energie la luminozitate maximă decât un ecran LCD echivalent.

• Arderea ecranului și degradarea moleculelor

La fel ca orice tehnologie nouă, tehnologia OLED nu este lipsită de defecte. Ecranele OLED sunt predispuse la degradare din cauza vârstei și expunerii la radiațiile UV, datorită naturii organice a moleculelor care alcătuiesc diodele. Naturalețea organică a ecranelor OLED duce și la arderea ecranului, unde elemente UI statice, cum ar fi meniuri, bara de navigare și bara de stare (elemente care sunt pe ecran pentru perioade lungi de timp) lasă o imagine fantomă permanentă, chiar și atunci când nu sunt afișate. Cu toate acestea, arderea ecranului a fost într-o oarecare măsură atenuată prin pixel shifting și prin progresele tehnologice din ultimii ani.

Ce este POLED?

Primele ecrane OLED au plasat toate materialele organice pe un substrat de sticlă. Cu toate acestea, sticla este rigidă, astfel încât a fost necesar un substrat flexibil din plastic pentru a crea ecrane afișabile pliabile, ceea ce a dus la apariția ecranelor POLED.

POLED (diodă organică emițătoare de lumină polimerică) oferă avantaje în ceea ce privește durabilitatea și versatilitatea. Înlocuirea substratelor din sticlă cu cele din plastic le face mai rezistente la șocuri. Un alt avantaj unic constă în implementare. Designerii pot reduce dimensiunea ramei prin plierea componentelor electronice sub o margine a ecranului, în loc să le plaseze pe același plan. Ecranele POLED sunt și mai subțiri decât cele OLED cu substrat de sticlă.

Atenție, este diferența dintre POLED și pOLED. pOLED este marca comercială pe care LG Display o utilizează pentru a denumi ecranele sale OLED din plastic. Acesta produce aceste ecrane pentru o varietate de aplicații și companii. Google a utilizat ecrane pOLED pe Google Pixel 2 XL, LG le-a folosit pe LG Velvet și pe mai multe dispozitive purtabile, iar Apple a utilizat, se pare, ecrane pOLED LG pe unele modele de Apple Watch. Ecranele pOLED ale LG par să sufere de un risc crescut de ardere, deoarece utilizatorii Google Pixel 2 XL s-au plâns de arsuri după doar câteva luni de utilizare.

Samsung Galaxy Z Flip 4 este un excelent exemplu de utilizare a POLED pentru a crea un ecran flexibil.

Ce este AMOLED?

Un ecran AMOLED (Active Matrix Organic Light Emitting Diode) este necesar pentru a ajunge la rezoluția și dimensiunea unui telefon. Ecranele OLED mai vechi cu matrice pasivă (PMOLED) necesită tensiuni mai mari pentru pixeli și rezoluții mai mari. Cu cât tensiunea este mai mare, cu atât viața ecranului este mai mică.

Ecranele OLED cu matrice activă utilizează matrice de tranzistori cu strat subțire (TFT) pentru a regla sarcina capacitivelor de stocare ale ecranului. Acest lucru duce la panouri OLED mai eficiente din punct de vedere energetic decât ecranele PMOLED (a căror capacitivitate nu este reglată). Acest lucru permite o dimensiune mai mare a ecranului fără a compromite rezoluția, durata de viață sau consumul de energie.

Ecranele AMOLED produse de Samsung, denumite Super AMOLED, includ un strat sensibil la atingere incorporat. Dynamic AMOLED înseamnă un ecran cu capacitate HDR.

Multe ecrane AMOLED utilizează, de asemenea, substraturi din plastic, beneficiind de avantajele ecranelor POLED: durabilitate crescută și versatilitate.

Ce este QLED?

QLED nu este legat de ecranele OLED, în ciuda a ceea ce sugerează numele, dar este adesea considerat un competitor al OLED și își propune să înlocuiască tehnologia, vizând atât succesurile, cât și eșecurile OLED. QLED înseamnă Quantum Dot Light-Emitting Diode. Principiul de bază al tehnologiei QLED este mai aproape de LCD decât de OLED. Un ecran QLED trece o sursă de lumină prin straturi subpixel roșu, verde și albastru pentru a genera o imagine. Cu toate acestea, sursa de lumină nu este un singur strat uniform iluminat. În schimb, ecranele QLED utilizează o matrice de LED-uri individuale controlate pentru a furniza sursa de lumină. Utilizarea LED-urilor controlate individual înseamnă că ecranul poate produce o imagine mai precisă cu un contrast mai mare.

În general, ecranele QLED au beneficii similare cu cele ale ecranelor OLED: luminozitate maximă ridicată, contrast ridicat, negru perfect și saturare bună. Cu toate acestea, lipsesc unele dintre avantajele OLED, cum ar fi retenția imaginii și scăderea luminozității generale și susținute.

Ecranele QLED sunt adesea găsite în televizoare și monitoare mari de calculator. Ecranele OLED în telefoane sunt suficient de mici, suficient de luminoase și suficient de ieftine, astfel încât QLED nu poate concura sau oferi niciun beneficiu practic utilizatorului final.

Ce alte factori afectează calitatea afișajului?

Tipul de afișaj este doar o parte a poveștii. La ce folosește o tehnologie exotică dacă nu face nicio diferență pentru utilizatorul final? Producătorii de smartphone-uri utilizează multe abordări pentru a îmbunătăți afișajele, care pot afecta experiența mai mult decât tipul propriu-zis de afișaj. Să analizăm câteva aspecte la care ar trebui să acordați atenție în afară de tipul afișajului.

• Rezoluția și densitatea de pixeli

Rezoluția reprezintă numărul de pixeli pe care îi are un ecran. Este de obicei exprimată sub forma unei raportări: pixeli pe latura lungă cu pixeli pe latura scurtă, de exemplu 1920 x 1080. Majoritatea ecranelor smartphone au o rezoluție cuprinsă între 720p (1280 x 720) în partea de jos și 4k (3480 x 2160) la unele modele Sony. În timp ce 4k este excesiv și rar pentru ecrane sub 15 inch, 720p, 1080p și 1440p sunt toate rezoluții comune pentru smartphone-uri.

Rezoluția ideală a ecranului de smartphone depinde de dimensiunea ecranului. O metrică numită pixeli pe inch (PPI) descrie numărul de pixeli ai afișajului într-un inch vertical sau orizontal. Pentru un ecran de 6 inch, ar trebui să vizați cel puțin 1080p sau peste 350 PPI. Acest lucru va asigura o text clar.

• Arhitectura subpixelilor

Un subpixel este una dintre părțile emitătoare de lumină ale unui pixel (în cazul majorității afișajelor, acestea sunt roșu, albastru și verde) care se combină în diferite cantități pentru a afișa diverse culori într-o imagine. Deși aranjamentele subpixelilor RGB au fost opțiunea prevalentă timp îndelungat, unele companii producătoare de afișaje optează pentru aranjamente de subpixeli precum BGR, PenTile, RGBG și WRGB. Motivul pentru existența acestor aranjamente de subpixeli este de a combate diversele neajunsuri ale tehnologiei de afișare.

La fel ca și în cazul rezoluției, aranjamentul subpixel poate afecta calitatea imaginii percepute. Pe parcursul scurtei istorii a tehnologiei de afișaj, producătorii și designerii s-au așezat pe standardul RGB, ceea ce înseamnă că conținutul este în general optimizat pentru acest aranjament. Atunci când producătorii au decis să inventeze noi aranjamente de subpixeli, calitatea percepută a suferit puțin. Decizia de a utiliza aranjamente de subpixeli ciudate depinde de producător și de obiectivele acestuia. Samsung folosește afișaje PenTile, care folosesc subpixeli RGBG în loc de RGB, pentru a combate retenția imaginii pe afișajele AMOLED. Afișajele WRGB adaugă un subpixel alb separat pentru a spori luminozitatea afișajelor OLED.

Există motive pentru aceste aranjamente ciudate. PenTile, de exemplu, crește numărul de subpixeli verzi pentru a reduce efectul de burn-in și a crește durata de viață a panoului. Cu toate acestea, mulți oameni sunt sensibili la reducerea rezoluției și a clarității care rezultă adesea din aranjamente de subpixeli neortodoxe. Parte a acestor probleme de rezoluție constă în antialiasing-ul subpixelilor, care funcționează pe baza subpixelilor pentru a netezi textul și elementele afișate pe ecran. Unele afișaje fac asta mai bine decât altele, motiv pentru care ecranul iPhone 13 pare mai clar decât concurența. Chiar și Samsung recunoaște că aranjamentele PenTile suferă în ceea ce privește rezoluția și claritatea.

În ceea ce privește smartphone-urile, densitatea de pixeli este atât de mare încât nu veți observa o ușoară reducere a calității dintr-un schimb al aranjamentului subpixelilor. În unele cazuri este vizibilă o diferență, așa cum se întâmplă cu ecranul iPhone 13 menționat mai sus, dar nu va provoca probleme în termeni practici.

• Rata de reîmprospătare

Rata de reîmprospătare este numărul de ori pe secundă în care un ecran se reîmprospătează, iar ratele de reîmprospătare mai mari înseamnă că mișcarea și animațiile arată mai fluide. În general, 60 Hz este cea mai mică rată de reîmprospătare obișnuită și este perfect acceptabilă. Telefoanele de top moderne și câteva telefoane de gamă medie oferă ecrane de 90Hz, 120Hz, 144Hz și chiar 240Hz.

În timp ce o rată de reîmprospătare de 90Hz sau 120Hz este vizibilă în utilizarea zilnică, orice valoare mai mare ar trebui să fie rezervată pentru jocuri, deoarece nu reprezintă o schimbare semnificativă. O rată de reîmprospătare mai mare are un impact asupra duratei de viață a bateriei, așa că este important să găsim un echilibru. Opțiuni precum tehnologia de rată de reîmprospătare variabilă și adaptivă permit rate ridicate de reîmprospătare fără compromisuri asupra bateriei.

Timpurile de răspuns ale afișajelor OLED sunt în general mai mici, astfel încât aceste afișaje pot ajunge la aceste rate ridicate de reîmprospătare ușor și arată mai bine la aceste rate ridicate de reîmprospătare datorită reducerii fenomenului de ghosting.

• Luminozitatea

Smartphone-urile sunt adesea folosite în afara în lumina soarelui puternică, așa că luminozitatea display-ului este un factor important. Luminozitatea display-ului este măsurată în niți sau cd/m². Luminozitatea maximă reprezintă valoarea maximă momentană a luminozității unei porțiuni mici a ecranului, în timp ce luminozitatea susținută reprezintă o reprezentare mai realistă a luminozității întregului display. Vizează o luminozitate susținută de peste 600 niți deoarece orice valoare mai mică decât aceasta poate cauza probleme de legibilitate în condiții de lumină puternică. Pe de altă parte, luminozitatea este măsurată logaritmic, nu liniar, ceea ce înseamnă că 1.200 niți este doar de două ori mai luminoasă decât 300 niți. Acest lucru este important deoarece mulți producători se bazează puternic pe metrici de luminozitate ridicată ca punct de marketing.

Deci care e cea mai buna varianta de ecran pentru utilizatori?

Un ecran bun este esențial pentru un smartphone, dar tipul exact nu este critic pentru mulți oameni. În timp ce ecranele OLED ar putea fi cea mai bună opțiune pentru unele persoane, ele sunt mai scumpe și mulți nu ar observa diferența.

Specificatiile la care ar trebui să fii atent sunt luminozitatea, rata de reîmprospătare și rezoluția. Performanța generală ar trebui să fie factorul decisiv în alegerea unui ecran, nu tehnologia nouă și strălucitoare implicată. Dacă cauți un telefon cu ecran OLED și o rată de reîmprospătare ridicată, verifică cele mai bune telefoane Android pe care le poți cumpăra.

Voi ce experiente aveti cu aceste ecrane?