Anul trecut în august am mers la fotografiat pe Transfăgărășan împreuna cu doi prieteni și ne-a plăcut atât de mult încât am vrut să repetăm aventura împreuna cu copiii.
Am ales tot luna august pentru ca ni se pare cea mai potrivita din punct de vedere al condițiilor meteo. Sunt în medie peste 20 de grade în zilele cu soare, ceea ce este perfect pentru urcarea pe creastă sau spre vârfurile din Munții Făgăraș. O ieșire de genul ăsta nu o poți pregăti cu câteva zile înainte de plecare dacă vrei și cazare la o cabană de pe malul lacului Bâlea pentru că nu vei găsi camere libere. Iar dacă iți rezervi camera cu 2-3 luni înainte nu poți face altceva decât să speri că vremea va fi bună și că nu va ploua în perioada în care ti-ai planificat excursia.
Pe munte (mai ales la peste 2.000m altitudine) vremea este foarte schimbătoare. În decurs de 5 minute poți trece de la soare la nori, ori ploaie sau invers, așa că trebuie să fii pregătit de orice, mai ales când ai copiii cu tine (de 7 si 8 ani).
Ca și data trecută, am plecat de acasă tot cu noaptea în cap și am reușit să ajungem vineri sus la Lacul Bâlea în jurul orei 10.30. Locul începea deja să se aglomereze de mașini și turiști care doreau să se fotografieze doar în jurul lacului, deci aglomerația de oameni rămâne aici jos. Pe creasta munților numărul de turiști este limitat.
Am parcat, ne-am echipat corespunzător, ne-am luat rucsacurile în spate și am început să urcăm. Am avut o zi minunată cu soare și o temperatură ideală pentru a urca spre vârf în condiții optime.
Am ales să urcăm prin Șaua Caprei, unde am ajuns după aproximativ 1h15m – 1h30m. Copiii au urcat într-un ritm destul de bun, uneori părea ca au mai multa energie ca noi. Păreau ca doi iezi care săreau într-una dintr-o parte în alta. Partea de final din Șaua Caprei a fost mai solicitantă dar am ajuns cu bine sus în șa și am făcut un popas binemeritat în care ne-am hidratat și am mâncat. Aici deja temperatura era mai mică cu toate că soarele încă avea drum liber spre noi, dar spre vârfurile Capra și Vânătoarea lui Buteanu cerul era deja acoperit și am început să ne îmbrăcăm suplimentar.
Am ales să mergem mai departe pe traseul care duce spre vârfurile Vânătoare lui Buteanu (2.507m) și Capra (2.494m). Cam după prima jumătate din drum (între Șaua Caprei și vârfuri) copiii au început să-și atingă limitele și am fost nevoiți să apelăm la vestitul proverb: „pauzele lungi si dese, cheia marilor succese”. Și această porțiune de drum am parcurs-o tot cam în maxim 1h30m cu tot cu pauze. Am reușit să ajungem pe Vârful Capra în jurul orei 13.00-13.15, deci după 2h30 – 2h45m de când am plecat de la mașina parcată lângă Lacul Bâlea ceea ce este foarte bine având în vedere ca aveam copiii cu noi și am făcut destule pauze pe traseu.
Ligia și Sebi au fost foarte încântați de priveliștea de pe Vârful Capra (2.494m) și am poposit aici mai bine de 15 minute. I-am lăsat să se bucure de moment, să-și savureze victoria. Am prins nori deasupra vârfului și a fost răcoare. Am avut o tentativă de a merge și spre Vârful Vânătoarea lui Buteanu (2.507m – al șaptelea vârf din Romania) care este la 2-300m distanta de Vârful Capra, dar strunga ne-a ținut în loc și nu am riscat să mergem cu copiii pe acolo. Ne-am resemnat și am urmat drumul de întoarcere spre Șaua Caprei pe unde venisem. Peisajul parcă era puțin diferit de când am urcat. Să fi fost oare „de vina” faptul că la coborâre ne era mai ușor și admiram mai mult peisajul? Poate. 😊
Am reușit să ajungem înapoi la Lacul Bâlea cam în 2h. Oboseala se simțea la toți patru dar mai ales la copii, evident.
Începusem să ne gândim la ce traseu să urmăm a doua zi, dar ne-am uitat pe prognoza meteo și nu ne-a plăcut ce am văzut. Urma să fie înnorat și să plouă aproape toată ziua.
A doua zi, sâmbătă am rămas prin preajma Lacului Bâlea și ne-am bucurat că nu mai era la fel de aglomerat ca în ziua precedentă. Clar condițiile meteo au ținut mare parte din turiști departe de zona asta. Noi doi ne-am bucurat de răcoare și am făcut câteva fotografii în zonă.
În partea a doua a zilei a ieșit puțin și soarele, am mai făcut câteva fotografii in jurul lacului și ne-am retras pe terasă pentru a admira peisajul pe înserat.
Duminică după micul dejun ne-am făcut bagajele, am predat camerele și am plecat spre casă cu amintiri frumoase, ce nu pot fi uitate prea ușor.
A fost o ieșire reușită în care copiii și-au depășit limitele și au căpătat mai multă încredere în puterile lor, dar cel mai important fapt este că am mai pus câteva cărămizi trainice în relația noastră ca tați cu ei.
Felicitari! Bravo Ligia si Sebi! Dar si parintilor cu frumoase initiative! 👏👏👏👏
Multumim!
felicitari copiilor!
Multumim!