© 35media.ro

La fotografiat în Munții Ciucaș în luna mai. Am înnoptat cu cortul pe zăpada

În sfârșit a venit și momentul acesta. Îl așteptam cu nerăbdare și îl plănuiam de ceva timp. Și cu toate astea, socotelile de acasă nu s-au potrivit cu cele din târg. Speram ca vremea să țina cu noi, să nu ne chinuie frigul prea mult noaptea și să nu campăm în apropierea traseului care duce spre Vârful Ciucaș ca să nu deranjam alți turiști și nici ei să nu ne deranjeze pe noi. Dar pentru că muntele iți poate oferi mereu surprize, de ce să nu ți le ofere? 😊

La ora 8 dimineață eram toți patru în mașină, cu bagajele îndesate în portbagaj și am plecat din Galați. Împreună cu noi au mai mers doi buni prieteni: Laurențiu (Facebook/Instagram) și Florin (Instagram). Pentru toți patru a fost prima ieșire foto la munte din anul acesta și eram destul de nerăbdători să ne deconectăm pentru două zile de tot ce înseamnă viața la oraș cu zbuciumul ei.

Am ajuns în localitatea Cheia după circa 4 ore și jumătate de mers cu mașina, iar odată ajunși la poalele muntelui am căutat un loc de parcare și am sunat la Cabana Ciucaș pentru a solicita o mașină 4×4 care să ne ducă sus cu toate bagajele pe care le aveam la noi.

După vreo 20 de minute eram sus la Cabana Ciucaș, loc din care am pornit pe jos pe traseul care duce la Vârful Ciucaș, fiecare dintre noi cărându-și cele ~20 de kg de bagaje pe care le aveam în dotare. Am urcat cam o ora până în Țigăile Mari, zona în care ne doream să campăm cu cortul.

Prima parte a traseului a fost relativ ușoara pentru că diferența de nivel nu este foarte mare la început. Am făcut destule pauze pentru hidratare dar mai ales pentru a poza covorul de brândușe înflorite care are un farmec aparte.

Nu vrem să zicem că ne tot opream ca să ne odihnim din cauza bagajelor, spunem că ne-am oprit ca să fotografiem brândușele, înțelegeți voi 😉

Partea grea a urmat apoi, când mai aveam circa 20 de minute până în Țigăile Mari, pentru că au început porțiunile mai înclinate și acoperite cu zăpadă, la care s-a adăugat faptul că a început o ploaie amestecată cu lapoviță și ne-a afectat foarte mult vizibilitatea. Ne-a fost destul de greu să ne orientăm pentru că nu mai vedeam nimic la mai mult de 5-10 metri depărtare.

Odată ajunși in Țigăile Mari am început să căutam loc unde să instalăm corturile. Zonele care erau cât de cât drepte și bune pentru a instala corturile erau în bătaia vântului iar vântul bătea destul de tare. Peste noapte nu ar fi fost prea plăcut. Unde era dos, solul era prea abrupt pentru a putea instala corturile. Ne-am învârtit vreo jumătate de oră până să găsim un loc care să ne permită oarecum să ne instalăm cele 2 corturi de câte 2 persoane. În acest timp parcă bagajele deveneau din ce în ce mai grele. Să fi fost oare de la faptul că o parte din bagaje s-au îmbibat cu apă de ploaie? 😊

Dar gata, căutarea a luat sfârșit! Ne-am așezat fix in drum. A fost singurul loc unde am găsit o porțiune mai lată și mai dreaptă. Chiar și aici nu era suficient loc pentru două corturi. Însă unul din noi a avut ideea supremă! Ideea care ne-a salvat și am putut campa unde nu se putea campa 😊 Am săpat și am mutat zăpada dintr-un loc în altul astfel încât să creăm două zone orizontale suficient de mari cât să putem monta cele doua corturi. Și nu, în bagajele alea de cate 20 de kg fiecare numai lopeți nu am avut, dar am avut o cratiță. Am dat pe rând la cratiță ca să săpăm și să mutăm zăpada. Distracția asta a durat probabil o ora, pe ploaie, ceață și ocazional lapoviță, timp în care ba eram convinși că este soluția cea mai bună, ba nu mai eram convinși. Dar nu am renunțat și într-un final ne-am apucat să instalăm corturile.

Fiind uzi leoarcă, unii dintre noi am fost nevoiți să ne schimbăm toate hainele de pe noi cu altele uscate din bagaj și să le punem la uscat pe cele ude.

După ce într-un final am reușit să terminăm de așezat cât de cât corturile și ne-am schimbat în alte haine uscate și călduroase, Laurențiu ne-a făcut un ceai cald care parcă a fost mai bun ca orice alt ceai băut vreodată iar Florin a fotografiat cu telefonul tot muntele, din toate unghiurile posibile. 😊

De la gura cortului am admirat o familie de capre negre formată din doi adulți și doi pui. Au venit în aceeași locație de câteva ori pe parcursul serii dar și dimineața la răsărit.

Ne-am pregătit apoi să găsim un loc ideal pentru a fotografia apusul dar fiind destul de înnorat, peisajul nu a fost conform așteptărilor noastre.

Seara am savurat acele clipe de liniște specifice zonei sălbatice în care eram prezenți. Se auzea doar vântul cum trecea încet printre crengile brazilor din apropiere. Oricât de agitată a fost ziua și prin oricâte stări am trecut în ultimele 12 ore, ne-am relaxat total cu câte o cana de ceai fierbinte în mana și ne-am băgat în corturi la somn. Unii au sforăit preventiv, ca să știe urșii din zonă că suntem acolo și să nu ne deranjeze. 😊

Dimineață vremea a fost foarte blândă. Vântul nu și-a făcut simțită prezența deloc și am admirat și fotografiat răsăritul soarelui peste munți. Am avut o dimineață cum nu ne-am așteptat având în vedere ziua precedentă.

În jurul orei 10 ne-am apucat să strângem bagajele, am împachetat corturile pe care am reușit să le uscăm puțin în bătaia soarelui și am coborât spre cabană și apoi la mașină. Odată ajunși la mașina parcă nu ne venea să plecăm spre casă, așa că ne-am oprit în drum pentru câteva ore la Barajul Mâneciu. Aici am intrat în pădurea de la marginea lacului și ne-am instalat hamacele. Ne-am relaxat vreo 2 ore în foșnetul frunzelor și al ciripitului păsărilor.

Spre seară am ajuns înapoi în Galați, după o ieșire care nu s-a desfășurat conform planurilor de acasă, dar care ne-a oferit totuși amintiri foarte frumoase alături de prieteni.

Muntele Ciucaș ne-a întâmpinat fioros dar am plecat de la el prieteni. Ne mai așteaptă pentru o următoare aventură, sperăm noi cât de curând.

2 thoughts on “La fotografiat în Munții Ciucaș în luna mai. Am înnoptat cu cortul pe zăpada”

Leave a comment